Cand aveam 7 ani, invatatorul ne-a dus pe toti din clasa la un expert sa ne evalueze la cantat.

Acesta ne-a pus sa batem cu creionul in masa de trei ori si sa cantam „la la la” si dupa asta ne spunea daca avem sau nu ureche muzicala. Mi s-a parut ca m-am descurcat bine dar verdictul a venit necrutator: nu. Din acel moment, mi-a intrat in cap faptul ca nu am talent si niciodata nu am luat in calcul posibilitatea sa ma indrept spre muzica.

Prea usor profesorii le pun etichete copiilor, bazate pe primele impresii.

Copilul asta e bun la matematica. Asta are talent la muzica. Uite la asta ce fizic are, sigur ar putea sa ajunga mare fotbalist. Asta e mediocru.

Nici parintii nu sunt mai prejos. Ei le spun la copii chestii de genul: ce frumos esti, ce inalta esti.

Sau cand copilul ia o nota buna la testul la matematica, parintele ii spune: „te pricepi la matematica”. Nu-i nimic rau la o imbarbatare, nu-i asa?

De fapt trebuie sa ne gandim la mesajul pe care il trimite acea imbarbatare. E important ce imagine isi face copilul despre el insusi atunci cand aude aceste mesaje.

Daca i se spune asta, copilul intelege ca s-a nascut cu o cantitate fixa de talent si fie il are, fie nu il are. Atata timp cat copilul ia note bune isi confirma faptul ca are talent. Dar cand incepe sa aiba note proaste se gandeste „Pur si simplu chestia asta nu-i de mine!”. Si renunta.

Munceste din greu pentru ce iti doresti si vei reusi!

Probabil niciun parinte nu vrea sa-i dea o educatie proasta propriului copil. Dar majoritatea nu stiu cum sa procedeze.

In situatia in care copilul ia o nota buna, o metoda mult mai buna e sa i se spuna: „Felicitari pentru nota buna. Se pare ca efortul pe care l-ai depus sa studiezi pentru test a dat roade.”

Atunci copilul intelege ideea ca poate invata sa fie mai bun la ceva daca se va stradui din greu si va exersa. Un om care are aceasta convingere il va depasi in orice domeniu pe unul care are convingerea ca e talentat dar nu depune efort sa isi imbunatateasca cunostintele si abilitatile.

„Trebuie sa incerci necontenit sa ajungi foarte sus daca vrei sa vezi foarte departe”

Constantin Brancusi

Poate o sa fiti surprinsi dar Michael Jordan, cel mai bun baschetbalist al tuturor timpurilor, nu a fost primit in echipa de baschet a liceului dupa prima proba pe care a sustinut-o.

Cand a ajuns acasa, ce credeti ca i-a spus mama lui?

Credeti ca i-a spus ca va vorbi ea cu antrenorul? Sau ca i-a spus: „N-ai baiatule talent la baschet! Incearca si la baseball!”? Nu.

I-a spus: „Trebuie sa muncesti mai mult si sa te disciplinezi!” Astfel, mama lui i-a transmis mesajul ca pentru a deveni bun la ceva, trebuie sa munceasca din greu si ca depinde de el nu de un avantaj pe care l-ar avea sau nu din nastere.

Munca, antrenamentul, practica, autodsiciplina, perseverenta sunt mult mai importante decat talentul, te duc mult mai departe.

Din pacate, traim intr-o cultura in care aceste abilitati nu mai sunt incurajate. La scoala majoritatea copiilor fac misto de cei care depun eforturi mai mari sa invete numindu-i tocilari. Stii bine ca si tu ai facut asta. Si eu am facut-o. Dar de fapt ii invidiam.

Ucenicia

Daca in zilele noastre multi oameni se asteapta sa aiba rezultate peste noapte si majoritatea tinerilor vor ca la iesirea din scoala sa aiba salarii mari, in schimb, in evul mediu ucenicia dura intre 7 si 10 ani si abia apoi puteai sa practici o meserie pe cont propriu si sa castigi banii tai.

Pentru tineri era o onoare sa fie acceptati ca ucenici la un mester pentru a invata o meserie. Ucenicul semna un contract si pe perioada specificata sau primea foarte putini bani sau nu primea deloc. In unele cazuri, ucenicul locuia cu familia mesterului si primea de la acesta mancare si haine. Cateodata, in functie de meserie si de contractul semnat, ucenicul trebuia sa il plateasca pe mester. Daca renunta inainte ca ucenicia sa se termine, nu mai avea voie sa profeseze.

Mesterul avea satisfactia ca isi transmite meseria mai departe si in plus, era sigur ca pentru cel putin 7 ani are un ajutor ieftin si muncitor pe cand in ziua de azi multi antreprenori au probleme cu faptul ca angajatii nu stau mult timp la un  loc de munca.

Ucenicul profita de anii petrecuti cu mentorul sau pentru a-si dezvolta cat mai multe abilitati. De obicei, in anii de ucenicie oamenii devin mai disciplinati, invata chestiile de baza despre acea meserie si deprind chiar modul de gandire al mentorului.

Pentru a ajunge la acelasi nivel sau a-si depasi mentorul, ucenicul trebuie sa se desprinda la un moment dat de acesta si sa inceapa sa lucreze pe cont propriu.

A fi maestru intr-un domeniu inseamna sa ajungi la nivelul la care rezolvi orice problema cu usurinta, creierul tau ia decizii si vede solutii fara sa faca eforturi. Dobandeste un simt in plus, o intuitie care il ajuta pe maestru sa simta instantaneu care e solutia fara sa analizeze problema la nivel constient.

Atat antreprenorii cat si angajatii pot sa invete ceva din aceste obiceiuri din evul mediu.

Daca esti angajat, o sa castigi mult mai multi bani daca ajungi foarte bun intr-o meserie. Asa ca la inceput, nu e bine sa alegi totdeauna un post care e mai bine platit. Alege un job unde ai posibilitatea sa te dezvolti pentru ca atunci cand vei ajunge la nivelul de maestru vor veni si banii.

Daca esti antreprenor trebuie sa te gandesti la dezvoltarea si educarea angajatilor tai sa nu crezi ca doar banii ii motiveaza.

Totul depinde de tine

Daca ti-a spus cineva ca nu poti sa faci ceva si l-ai crezut, e normal. El e expertul. Dar e gresit. Indiferent daca esti elev, angajat sau esti antreprenor, nu lasa vorbele altor oameni sa te afecteze si sa te faca sa renunti. Depinde doar de tine sa devii un maestru in orice domeniu. Poate nu ai nevoie de 10 ani pentru asta, dar nu te astepta sa se intample peste noapte. E foarte important in primul rand sa iti pese de acel lucru, sa ai rabdare, incredere in tine, sa muncesti mult si inteligent.

E adevarat ca unii sunt mai talentati si fac progrese mai usor decat altii. Trebuie sa te concentrezi numai de progresul tau, nu sa te compari cu altii si nici sa-i invidiezi pe cei care sunt mai avansati ca tine. E bine sa le vezi tuturor partile bune si sa incerci sa inveti de la ei.

Chiar daca la inceput iti lipseste increderea, daca ai rabdare si nu renunti, in timp o vei capata pentru ca vei reusi sa ai mici succese iar acestea vor actiona ca un combustibil care iti va da energie si motivatie sa mergi mai departe.

„Merg incet dar nu merg niciodata inapoi!”

Abraham Lincoln

Daca tu esti hotarat sa obtii ceva, data viitoare cand cineva o sa iti spuna ca nu ai sanse sa reusesti, fi hotarat si intreaba-l daca are curaj sa puna pariu cu tine. Iti garantez ca nu o sa aiba!

Ar fi supertare sa aflam aici niste povesti asemanatoare cu a lui Michael Jordan. Lasa un comentariu si spune-ne o poveste in care ai fost respins cand ai incercat sa intri intr-o echipa sau alta situatie in care cineva te-a evaluat si te-a descurajat spunandu-ti ca nu ai inclinatii pentru o activitate oarecare.