Din cele mai vechi timpuri oamenii si-au respectat liderii curajoși, dar i-au urât pe cei care erau deasupra lor fără să-și asume vreodată riscuri, care îsi doreau doar recompense fără să fie expuși la niciun fel de pierdere.
Dar ce e curajul? Dacă stau în savană cu tribul meu și vedem un leu în depărtare, mă pot gândi că e o ocazie să mă lupt cu el ca să-mi dovedesc curajul și să câștig respectul apropiaților. Dacă m-aș duce să atac leul, chiar dacă aș reuși cu nu știu ce arme și noroc să-l omor, nu m-ar admira nimeni. Mai degrabă cred că m-ar alunga din trib.
Ce-am făcut eu nu a fost curajos, a fost prostie. M-am pus în pericol pe mine și pe ceilalți din trib și am omorât degeaba un animal. Toate astea pentru a avea un beneficiu personal.
Curajul e când îți riști viața pentru a-i salva pe cei apropiați sau pe alții care nu se pot apăra singuri. De fapt înseamnă asumarea unor riscuri în urma cărora poți beneficia și tu și cei de lângă tine.
Înapoi la lumea modernă, sunt mai puține ocazii în care ne punem viața în pericol, de aceea unii înțeleg greșit ce înseamnă să fii curajos.
Să joci la pariuri nu e curaj, e inconștiență pentru că șansele nu sunt de partea ta și dacă o faci pe termen lung, poți fi sigur că muncești pentru casele de pariuri.
În loc să obții ceva bun pentru tine și pentru cei din familia ta, ai șanse mai mari să îți produci pierderi care pot avea urmări negative și asupra familiei.
Dar e o vorbă… Cine nu riscă nu câștigă. Atunci când câștigi lumea te respectă dar când pierzi și tot pierzi… nu îți face nimeni statuie.
Deci, până la urmă cum e bine să procedezi în viață când e vorba de riscuri?
În primul rând să vorbim despre…
Ce e riscul?
Riscul e posibilitatea de a pierde ceva, probabilitatea și magnitudinea acelei pierderi. Să faci o întrecere cu mașina pe drumuri publice te poate ucide pe tine și pe alții. E mai riscant decât să pierzi 10 lei la loterie.
Să pierzi 10 RON pe săptămână la loterie e mai puțin riscant decât să-ți pariezi toată averea la o cursă de cai, sau să o investești în acțiunile unei companii care îți spune că va face trenuri zburătoare și că te vei îmbogăți dacă investești acum.
„Când mi-am început cariera de trader, un coleg cu experiență mi-a spus să-mi asum oricâte riscuri vreau dar să mă asigur că și a doua zi voi fi la serviciu. Adică să mă asigur că nu pierd tot până a doua zi.” – Nassim Taleb
„Există traderi bătrâni și există traderi îndrăzneți, dar există foarte foarte puțini traderi bătrâni îndrăzneți.” – Ed Seykota
Dacă te implici în investiții, o bună regulă e să ai grijă în primul rând să nu pierzi și abia apoi să te gândești la câștiguri.
Una dintre cele mai simple metode de a evalua riscul în investiții e să calculezi drawdown-ul.
De acum înainte o să folosesc termenii specifici domeniului de investitii în limba engleză pentru că te ajută să-i știi când îi întâlnești în alte materiale.
Drawdown înseamnă retragere sau scădere și uite cum e explicat pe Investopedia.
Drawdown-ul este o scădere de la un punct de vârf la un punct din fundul prăpastiei în timpul unei anumite perioade pentru o investiție, un cont de tranzacționare sau un fond. Drawdown-ul este exprimat în procent de scădere dintre un vârf și un punct minim ulterior. Dacă un cont de tranzacționare are 10.000 USD, iar fondurile scad la 9.000 USD înainte de a trece înapoi peste 10.000 USD, atunci contul de tranzacționare a înregistrat un drawdown de 10%.
Drawdown-urile sunt importante pentru măsurarea riscului istoric al diferitelor investiții, pentru compararea performanței unui fond sau monitorizarea performanței personale de tranzacționare.
Pentru o perioadă mai lungă de timp e luat întotdeauna în considerare drawdown-ul maxim pentru a evalua riscul. Investopedia spune că e exprimat în procente, dar unii iau în considerare valoarea absolută.
Fig.1 – Exemple de drawdown-uri (sursa fxstreet).În imaginea de mai sus drawdown-ul maxim e 6000 de puncte și -50% (de la 12000 la 6000).
Înainte de această scădere, drawdown-ul maxim precedent a fost 3000 de puncte si -30% (de la 10.000 la 7000).
Imaginează-ți un lucru. Cineva îți spune despre un fond de investiții a cărui performanță e ca în imaginea de mai sus, dar nu-ți arată graficul.
Tot ce știi e că într-o perioadă de timp au obținut un randament de 50% cu un drawdown maxim de 50%.
Ai investi în acest fond?
Randament de 50% sună bine, dar și drawdown-ul e mare.
Normal că ar trebui să compari aceste rezultate cu cele obtinute de alte fonduri și despre asta e vorba în lucrarea de cercetare din episodul 2 numită „Drawdowns” publicata în aprilie 2020 de Mark Ganz – University of Cambridge – Downing College, Campbell R. Harvey – Duke University – Fuqua School of Business; National Bureau of Economic Research (NBER), Sandy Rattray – Man Group plc, Eva Sanchez Martin – Man AHL și Darrel Yawitch – Man Group plc. Ca să afli despre ce e vorba în serial, vezi aici episodul 1.
Drawdowns
Treaba cu lucrarile acestea e să scrii o ipoteză și să o demonstrezi, sau să explorezi o problemă, să faci anumite experimente și să tragi niște concluzii.
Băieții care au scris lucrarea Drawdowns au explorat următoarea temă: dacă un investitor alege să investească într-un anumit fond pentru că a avut performanțe bune (drawdown mic și randament mare) e posibil ca în viitor performanțele să scadă.
Problema explorată de ei a fost, ce se întâmplă cu rezultatele investitorului dacă pe baza drawdown-ului ia decizia să schimbe fondul în care investește.
Autorii ne spun în introucere că în domeniul academic sunt folosite alte măsuri ale riscului în investiții și foarte rar drawdown-ul.
Mai jos scrisul negru va fi despre continutul lucrarii si scrisul maro comentariile mele.
În practică însă, managerii de active se uită la drawdown pentru a decide unde alocă fondurile și pentru a lua deciziile de retragere a lor. Pentru a ajuta astfel de decizii, începem prin a evalua probabilitatea de a atinge un anumit nivel de reducere în diferite scenarii.
În continuare, arătăm că regulile bazate pe drawdown pot fi deosebit de utile pentru
îmbunătățirea performanței investițiilor în timp prin detectarea managerilor care își pierd capacitatea de a avea rezultate peste medie. Acest lucru se poate întâmpla ca urmare a schimbărilor structurale ale pieței, a concurenței crescute pentru tipul de strategie folosit, fluctuația personalului sau un fond care acumulează prea multe active.
În sfârșit, vom arăta că regulile bazate pe drawdown pot fi utilizate ca tehnică de reducere a riscului, dar acest lucru va afecta și randamentele așteptate.
Deși cred că sunt multe erori în această lucrare, vreau să-ți spun că totuși vom găsi și lucruri utile pe care să le folosim în viitor.
Subiectul pe care-l analizează studiul este unul importantă, problema e că ei abordează într-un mod greșit analiza deoarece testele pe care le-au făcut nu sunt bazate pe date din lumea reală ci pe simulări oarecum aleatoare în sensul că datele generate de simulatorul lor sunt limitate pe baza unor parametri.
E vorba despre o platonificare cum spune Nassim Taleb, practic ei fac niste teste într-un mediu cu complexitate redusă, trag niște concluzii despre care pretind că sunt valabile în lumea reală. Acest lucru poate fi adevărat, dar mai degrabă e fals.
Înapoi la lucrare.
Pentru investiții în fonduri mututuale sau speculative (hedge funds), banii sunt adesea retrași atunci când un prag maxim de drawdown este atins sau depășit. Drawdown-ul este atrăgător, deoarece este usor de calculat și surprinde cel mai nefavorabil rezultat al investiției: cumpărarea la vârf și vânzarea la podea.
Acesta e un lucru foarte important de înțeles.
Mulți sfătuitori spun că pentru un investitor pasiv cea mai bună strategie e BAH (buy and hold) sau cumpără și păstrează, când de fapt aceasta e extrem de riscantă și majoritatea celor care fac asta vor pierde.
Pe lângă faptul că drawdown-ul surprinde cel mai nefavorabil rezultat posibil in investiții, mai e un lucru la care să te gândești: perioada de timp în care investiția rămâne „sub apă”.
Cu cât mai mult stă sub apă, cu atât mai mult cresc șansele să te panichezi și să vinzi, sau să apară o situație neprevăzută care te obligă să vinzi în pierdere.
De aceea BAH e o strategie rea și e mai bine să cauți una de genul celei despre care am povestit în prima lucrare.
De aceea și managerii de active folosesc regulile de retragere a fondurilor atunci când se atinge un anumit prag al drawdown-ului.
În ce „lumi” s-a explorat tema lucrării
Randamentele investițiilor s-au evaluat în două lumi: una în care 50% din manageri (sau strategii de investiții) sunt buni și 50% sunt răi.
Cealaltă la care inițial 100% din manageri sunt buni și pe parcurs din ce în ce mai mulți au performanțe în scădere și ajung în „echipa răilor”.
Având în vedere că un manager poate fi bun până la un anumit timp dar nu se poate ști cum se va descurca în viitor, e bine să ai o regulă pe baza drawdown-ului care să te ajute să decizi când să schimbi managerul cu altul care are performanțe mai bune până la acel moment?
Prima regulă poate fi una pe baza unui prag fix, iar alta poate fi una pe baza unui prag variabil care crește pe măsură ce trece timpul.
Raționamentul pentru regula a doua e aratat de autori print-o simulare care arată faptul că indiferent ce prag alegi, odată cu trecerea timpului crește probabilitatea ca acel prag să fie atins oricare ar fi managerul ales.
De aceea, e bine să nu ai schimbări prea dese și să riști eroarea 1 din cele două tipuri de erori la care te expun aceste reguli.
- Eroare tip 1: Să schimbi un manager bun.
- Eroare de tip 2: Să nu schimbi la timp un manager rău sau unul devenit rău.
Aceste reguli cu ipotezele de mai sus au fost testate pe date generate folosind următorii parametri:
- durata investiției – 10 ani
- volatilitate anualizată – 10%
- managerii buni obtin un randament de 0.5 Sharpe Ratio
- managerii rai obtin un randament de 0 Sharpe Ratio
Volatilitatea e masura fluctuatiei pretului unui activ sau a unui portofoliu. Volatilitatea e folosita des ca masura a riscului pentru ca atunci cand e mare sunt sanse mai mari ca pretul sa scada mult.
Sharpe Ratio e o rata care ajuta investitorii sa inteleaga randamentul unei investitii in relatie cu riscul. Raportul este randamentul mediu obținut peste rata fără risc pe unitatea de volatilitate sau riscul total.
Un Sharpe Ratio mare reprezinta performanțe bune (Randament bun și risc mic) iar un Sharpe Ratio mic e rau (poate fi chiar negativ).
Rezultatele si concluziile
Primul test e pentru regula cu prag fix pentru schimbarea unui manager si comparatia cu situatia in care schimbarea managerului se decide doar pe baza randamentului. Rezultatele se pot vedea mai jos pentru cele doua situatii:
- stânga 50% manageri rai si 50% manageri buni
- dreapta 100% manageri buni, toți avand in fiecare luna 0.5% șanse să devină răi
Pentru situația 1 (50% buni, 50% rai) se obtin rezultate mai bune cu regula de schimbare pe baza randamentului dar diferenta e mica.
Pentru situatia 2 (100 manageri buni cu 0.5% sanse de migrare la răi) regula pe baza de drawdown (prag fix) duce la rezultate mult mai bune.
În testul al doilea se compara regula pe baza de prag fix cu o regula in care pragul sau nivelul de drawdown la care se ia decizia schimbarii crește în timp.
Vezi cum, linia albastra e intotdeauna deasupra, asta inseamna ca rezultatele sunt mai bune in cazul regulii cu max drawdown ce depinde de timp.
Mai departe câteva dintre concluziile autorilor…
1. O regulă prestabilită pe baza de drawdown poate preveni asumarea riscurilor de vârf.
Asumarea riscului în rafale va crește probabilitatea de a atinge un anumit nivel de drawdown, raportat la asumarea mai constantă a riscurilor (menținând constantă volatilitatea pe termen lung).
Prin urmare, limitele de drawdown comunicate clar pot motiva un manager să-și asume un nivel constant de riscuri în timp.
De asemenea, schimbarea automată la un anumit nivel de drawdown poate împiedica un manager să aibă un comportament iresponsabil de exploatare a „trader put”, adică creșterea riscului atunci când randamentele scad pentru a maximiza șansele de recuperare, în timp ce pierderile ulterioare nu provoacă managerului multă durere din cauza răspunderii limitate.
2. Analizând în termeni de cost relativ al erorilor de tip I și de tip II, dacă angajarea unui manager este un efort costisitor, erorile de tip I (renunțarea la manageri buni) sunt costisitoare.
Dacă un manager prost adaugă doar zgomot (are un raport Sharpe de zero) într-un portofoliu altfel diversificat, unele erori de tip II (menținerea unui manager prost) pot să nu fie atât de grave.
Cu toate acestea, dacă managerii răi au un raport Sharpe negativ ceea ce inseamna pierderi (de exemplu, din cauza costurilor de tranzacție sau pentru că sunt nepricepuți), erorile de tip II devin mai grave.
3. Uitați-vă și la randamentul total și la drawdown. Regulile de rentabilitate totală (sau raportul Sharpe) sunt mai bune la măsurarea capacității constante a unui manager de a crea profituri pozitive. Cele bazate pe drawdown sunt mai potrivite pentru a face față unei situații în care un manager își pierde brusc priceperea.
În realitate, cele două sunt complementare, unde ponderea relativă a randamentelor totale versus drawdown depinde în mod esențial de evaluarea probabilității ca un bun manager bun să devină rău. Evident, criterii alternative care pot sugera o posibilă deteriorare a calității unui manager (cum ar fi creșterea rapidă a activelor, publicarea sosului lor secret, etc.) poate oferi un avertisment că un investitor ar trebui să înceapă să acorde mai multă pondere statisticii de drawdown.
4. Luați în considerare o regulă de reducere care variază în timp. Probabilitatea de a atinge un anumit nivel de drawdown în mod natural crește în timp, chiar dacă un manager continuă să fie de același tip. În mod oarecum surprinzător, limitele de drawdown în practică sunt setat de obicei la un nivel constant (invariabil în timp). Chiar dacă adaugă o oarecare complexitate, o regulă bazată pe drawdown variabil în timp se recomandă.
Pfff. Destul că a fost lung articolul și sper că ai învățat un lucru sau două din el.
Iar răspunsul meu la întrebarea dacă e bine să-ți asumi riscuri e da, dacă știi ce faci.
Să știi care sunt riscurile, ce șanse sunt să se întâmple evenimentele ce îți pot provoca pierderi și cât de mari pot fi pierderilr. Să le elimini riscurile care te omoară sau te ruinează, să te gândești ce se întâmplă dacă repeți la infinit un comportament de asumare a riscului.