Locuiam de un an in Timisoara impreuna cu fratele meu Mihnea si sora mea Andra. Vandusem un apartament in Tg-Jiu cu peste 80.000 Euro. Era nebunie in perioada aia. Astazi nu cred ca mai valoreaza nici 50.000 Euro.

Se auzeau tot felul de povesti despre oameni care s-au imbogatit din afaceri cu terenuri. Colegii mei de serviciu mai intreprinzatori puneau bani impreuna, cumparau terenuri, le pregateau pentru constructii de case si le vindeau.
“Ne bagam si noi in afacerea cu terenuri?” “Tu decizi”, mi-au spus fratii mei.
Nasu’ Marius m-a sfatuit sa nu ma bag. “Nene, trebuie sa te pricepi la chestia asta ca sa faci bani. Sunt si multe riscuri. Sunt multi excroci care iti vand terenuri cu acte false si te poti trezi si fara bani si fara teren.”
Am mers pe varianta sigura si am cumparat un apartament in care sa locuim fara sa platim chirie.

Apoi au aparut zvonurile legate de criza din America. Peste ceva timp a lovit si la noi. Preturile s-au dus la polul sud. Mi-a trecut glontul pe la ureche. Daca nu as fi ascultat de nasu’, pierdeam toti banii.

Dar care-i faza cu criza asta? Ce s-a intamplat? Au disparut banii? Nu intelegeam nimic. Stiam ca, dintr-odata, oamenii n-au mai putut sa-si plateasca creditele si bancile au pierdut sume imense.
Din exterior, aveam impresia ca exista reguli stricte si ca poti sa iei credit doar daca rata nu depasea un anumit procent din salariul tau.

Se pare ca in SUA era alta situatie. Bancile dadeau credite doar cu actul de identitate. Oamenii declarau venituri fictive si banca nu facea verificari.
Nu mi-a venit sa cred. Nu avea logica. De ce ar risca bancile sa dea banii in acest mod, riscand sa nu-i mai primeasca inapoi?

Totusi e adevarat. Dar bancile nu riscau nimic. Hmmm. Ceva nu se leaga!

Produsele financiare

Ca sa pot sa-ti explic cum functiona sistemul, iti vorbesc mai intai despre produsele financiare.

Imagineaza-ti piata financiara ca piata de fructe si legume la care mergi tu sa faci aprovizionarea.
Dar in loc de fructe si legume, comerciantii au pe mese niste hartii frumos colorate si cu tot felul de logo-uri.
Oamenii cumpara aceste hartii in speranta de a castiga bani de pe urma lor.

Cele mai cunoscute sunt actiunile si obligatiunile.
Cumparand obligatiuni, esti sigur ca primesti banii inapoi la o anumita data, stabilita de la inceput. In plus, primesti si o anumita dobanda.
Obligatiunile sunt una dintre cele mai vechi si cunoscute moduri de a obtine finantare, folosite de state, de orase, dar si de companii.

Actiunile sunt mai riscante, dar si potentialul de castig e mult mai mare. Pretul lor variaza in functie de performantele economice ale companiei la care ai cumparat actiunile.
Ai doua posibile surse de castiguri daca detii actiuni.
Unele companii reinvestesc tot profitul, iar altele ofera o parte din profit investitorilor sub forma de dividende.
Pentru a avea profit din actiunile care nu ofera dividende, pretul lor trebuie sa creasca.
Cateodata faptul ca o companie nu ofera dividende e un semn bun. Inseamna ca managementul a gasit oportunitati de a reinvesti profitul pentru a dezvolta compania.

Cand detii actiuni la o anumita companie, e ca si cum ai fi asociat, proprietar al acelei companii. Iei parte si la castiguri, dar si la pierderi, pentru ca pretul actiunilor scade daca lucrurile merg rau.
Insa pentru a avea influenta in conducerea companiei, trebuie sa fii printre actionarii majoritari si nu cred ca e cazul. Totusi, pentru unele decizii sunt consultati toti actionarii si poti sa votezi prin corespondenta.
OK. Poate sunt prea multe detalii, dar asa ma ia pe mine valul cand e vorba de bursa.

Din actiuni au derivat tot felul de produse secundare ca: optiuni, futures, ETF-uri, CFD-uri si altele pe care nici eu nu le cunosc.
Nu intru in detalii. Ce trebuie sa intelegi e ca si acestea sunt produse financiare, hartii, contracte pe care le poti cumpara cu scopul de a castiga bani.

Cei din domeniul financiar continua sa inventeze tot felul de produse cu care sa-i atraga pe investitori.

Ingineria financiara care a declansat criza

Parca te aud spunand: „Bogdane, m-am plictisit! Spune-mi mai repede, care e explicatia pentru criza?”.

Ok. In perioada de boom, bancile au inventat si ele propriul produs pentru a obtine profituri mari pe termen scurt si a-si elimina riscurile.

Cum functiona acest produs?

Sa zicem ca americanul John mergea la banca si imprumuta 10.000$ pe o perioada de un an. I se calcula rata la 1100$ pe luna. Intr-un an, banca trebuia sa primeasca inapoi 13.200$, dar exista riscul ca John sa nu mai poata plati.

Au gasit un mod ingenios sa se asigure ca nu pierd bani si sa obtina profitul instant.
Au impachetat creditul lui John in 10 hartii numite CDO (Collateralized Debt Obligation), pe care le vindeau investitorilor, sa zicem cu 1200$ fiecare.
Cei zece investitorii plateau cate 1.200$. Bum! A doua zi banca avea 2000$ profit, fara sa o mai intereseze daca John isi va plati ratele.

Daca John isi platea rata lunara, cei 1100$ li se imparteau investitorilor, fiecare  trebuind sa primeasca cate 110$. La sfarsitul anului fiecare investitor ar fi primit inapoi 1.320$, realizand un profit de 10%.
O sa ma intrebi daca investitorii nu se gandeau la riscul ca John nu-si va plati ratele.

Pentru a le castiga increderea, bancile au implicat in aceasta schema si agentiile de evaluare a produselor financiare, care catalogau aceste certificate ca avand grad de siguranta AAA. Adica maxim.

Neavand niciun risc, pe banci nu le interesa daca datornicii isi vor plati ratele.
Se ajunsese ca in bancurile romanesti. Bancile sunau oamenii si-i intrebau: “Doriti niste bani?” “As vrea. Dar am o problema. Nu am venituri.” “Lasati ca ne-ntelegem noi!”.

Multi oameni, nemaiavand bani sa-si plateasca ratele, apelau la ultima solutie…. Isi faceau un credit mai mare. Achitau creditul vechi si le mai ramaneau si ceva bani in plus.
Normal ca la un moment dat buba s-a spart. Oamenii n-au mai avut cu ce plati si nici n-au mai vrut sa se imprumute. Multi si-au pierdut casele. Investitorii n-au mai cumparat CDO-uri, dandu-si seama ca au fost pacaliti.
Toata masinatiunea s-a blocat ca un motor gripat.

Multi investitori si-au pierdut economiile de o viata. Au fost si banci si fonduri de investitii care au avut pierderi imense. Tsunamiul pornit in SUA s-a extins si in celelalte tari. Bancile nu au mai dat imprumuturi. Afacerile au avut de suferit, vanzarile le-au scazut, milioane de oameni si-au pierdut slujbele.

Pentru a se salva, bancile au cerut guvernului bani pentru a supravietui. Ce credeti ca au facut dupa ce au primit colacul de salvare? Sume imense din banii primiti s-au dus pe bonusuri pentru directori. Socant.

Am descris cat mai scurt si mai simplu posibil povestea crizei, daca vrei sa afli mai multe detalii despre ce s-a intamplat, uita-te la documentarul Inside Job.

Ce urmeaza

Oamenii au memoria scurta si sunt sigur vor urma si alte crize.

E o vorba: “cash is trash”, adica banii lichizi sunt gunoi. Unul dintre argumente e ca inflatia e mai mare decat dobanzile platite de banci si ca daca nu-i pui la treaba, banii se devalorizeaza.

Am ajuns la concluzia ca banii lichizi sunt singurii care iti dau putere si ca mai bine ii tii in banca decat sa te grabesti sa faci investitii pripite. Nu spun sa nu faci deloc investitii.
Dar atunci cand pensionarul de la etajul doi isi face credit sa cumpere un teren pentru a-l vinde mai scump, trebuie sa iti pui niste intrebari. Atunci trebuie sa vinzi, nu sa cumperi.

Pastreaza banii pentru momentul cand toti sunt speriati si preturile sunt mici. Atunci sunt oportunitatile cele mai mari sa investesti.

Asta n-o sa se intample de azi pe maine. Anotimpurile financiare au cicluri de ani de zile.
Dar de ce te grabesti sa-ti investesti banii sau sa-ti cumperi casa? Fii linistit. Nu pierzi asa mult din cauza inflatiei. Pune-i intr-un cont si lasa-i acolo. Cand faci altii, pune-i tot acolo! Doar asa iti castigi libertatea si independenta.